EXPLOZÍV, -Ă I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizează explozia (5). ♦ consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif) Vezi definitia »

HOMOSEXUAL ACTIV distribuitor, sondor, șmecher. Vezi definitia »

NONFIGURATÍV, -Ă adj. (Despre unele arte) Care nu este figurativ; abstract. [< fr. non-figuratif]. Vezi definitia »

DEFECTÍV, -Ă adj. (Despre părți de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [Cf. lat. defectivus, fr. défectif]. Vezi definitia »

CONVÍV, -Ă s.m. și f. Comesean; invitat la masă. [< fr. convive, cf. it., lat. conviva]. Vezi definitia »