COPTOLOGÍE s. f. studiu al limbii copte. (< germ. Koptologie) Vezi definitia »

MALARIOTERAPÍE s.f. (Med.) Inoculare cu scop terapeutic a parazitului malariei; impaludare; paludoterapie. [Gen. -iei. / < fr. malariothérapie]. Vezi definitia »

HIPERTIROIDÍE s. f. Boală endocrină care se datorește secreției excesive a hormonilor tiroidieni și care se manifestă prin creșterea glandei tiroide, slăbire, ridicarea metabolismului bazal etc.; hipertiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperthyroïdie. Vezi definitia »

TELERADIOGRAFÍE s. f. Radiografie executată prin plasarea sursei de raze X la mare distanță de persoana supusă acestei operații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. téléradiographie. Vezi definitia »

IZOMERÍE s. f. 1. proprietate a unor substanțe cu aceeași formulă moleculară de a avea însușiri fizice și chimice deosebite, datorită modului diferit de dispunere a atomilor în moleculă. 2. însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. 3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiași specii. 4. influență egală a factorilor ereditari. (< fr. isomérie) Vezi definitia »