AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre o enunțare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecăți) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus). Vezi definitia »

CAUZATÍV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif]. Vezi definitia »

pregătitív, pregătitívă, adj. (înv.) pregătitor. Vezi definitia »

PROPULSÍV, -Ă adj. care produce o propulsie. (< fr. propulsif) Vezi definitia »

COGITATÍV, -Ă adj. referitor la cugetare. (< it. cogitativo) Vezi definitia »