Definita cuvantului siriacă
SIRIÁCĂ s. f. 1. Limbă literară bazată pe un dialect arameic răsăritean, întrebuințată în literatură și liturghie de către numeroase biserici creștine răsăritene. 2. Arameica vorbită de către comunitățile creștine. (din lat. syriacus = sirian < gr. syriakós = din vechea Sirie, situată în SV Asiei, învecinându-se cu Marea Mediterană și acoperind teritoriile actuale ale Siriei, Libanului, Israelului și Iordaniei)
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu siriacă
CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură. Vezi definitia »
FLOTÍLĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare care acționează pe fluvii și pe lacuri, uneori și pe mări, în vecinătatea litoralului; mare unitate militară navală. 2. (Ieșit din uz; adesea determinat prin „de aviație”) Unitate în aviația militară, corespunzând regimentului din armata de uscat. – Din fr. flottile. Vezi definitia »
RABLIONÉTĂ, rablionete, s. f. (Fam. și depr.) Automobil vechi, uzat. [Pr.: -bli-o-] – Din rablă (după camionetă, cabrioletă). Vezi definitia »
SÉRĂ, sere, s. f. Construcție specială cu acoperiș (și cu pereți) din sticlă sau din material plastic pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. – Din fr. serre. Vezi definitia »
CONTRASĂGEÁTĂ, contrasăgeți, s. f. Deplasare pe verticală, opusă sensului de acțiune a forțelor, care se dă diferitelor porțiuni ale unui element de construcție pentru a reduce sau a anula sageata elastică ce apare din cauza încărcărilor. – Contra1 + săgeată. Vezi definitia »