șurúb (-buri), s. n. – 1. Tijă filetată. – 2. Truc, șiretlic. – Var. șurup. Germ. Schraube, dial. Schrube (Cihac, II, 394; Philippide, Principii, 38), cf. rus. sčurup, pol. szrub. – Der. șurubi, vb. (a înșuruba; a înșela); înșuruba (var. înșurupa), vb. (a prinde în șuruburi, a răsuci); deșuruba, vb. (a desface un șurub); șurubar, s. m. (intrigant); șurubărie, s. f. (intrigă, șmecherie); șurubelniță (var. șurupelniță), s. f. (unealtă cu care se pun sau se scot șuruburi). Vezi definitia »

sub forma de spirala, produsa prin actiunea de rasucire (de exemplu, in cazul fracturii spiroide, produsa prin mecanismul de rasucire, fractura, fiind indirecta, apare la distanta de zona de contact a agentului traumatic). Vezi definitia »

AEROCLÚB s.n. Club în care sunt reuniți cei care se ocupă cu aviația sau susțin progresul aviației. [< fr. aéro-club]. Vezi definitia »

AHGuB0 <a href=„http://mombocjipvbc.com/”>mombocjipvbc</a>, [url=http://hjtqmyvauvpg.com/]hjtqmyvauvpg[/url], [link=http://jjmitpntxlfr.com/]jjmitpntxlfr[/link], http://dgulnmjewoji.com/ Vezi definitia »

RADÚB s.n. (Mar.) Reparație la coca unei nave. [< fr. radoub]. Vezi definitia »