SANCȚIÚNE, sancțiuni, s. f. 1. Aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanță superioară celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate. ♦ P. gener. Aprobare, confirmare; consfințire. 2. Pedeapsă prevăzută de lege pentru cei care încalcă dispozițiile ei; p. gener. pedeapsă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. sanction, lat. sanctio, -onis. Vezi definitia »

ANIMAȚIÚNE s.f. v. animație. Vezi definitia »

ABSTENȚIÚNE s.f. (Rar) Abstinență; abținere. [< fr. abstention]. Vezi definitia »

PROGRESIÚNE s.f. v. progresie. Vezi definitia »

DEGRESIÚNE, degresiuni, s. f. Micșorare treptată, gradată. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dégression, lat. degressio, -onis. Vezi definitia »