FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer. Vezi definitia »

LUXÁ vb. tr. a-și deplasa un os din articulație; a-și scrânti o mână, un picior. (< fr. luxer, lat. luxare) Vezi definitia »

CONEXÁ vb. tr. a lega laolaltă, a alătura; a asocia. (< conex) Vezi definitia »

EXA- v. hexa-. Vezi definitia »

FLEXÁ vb. tr. a îndoi; a flecta. (< lat. flexere) Vezi definitia »