PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse. Vezi definitia »

OOFOROSALPINGÍTĂ s. f. anexistă. (< fr. oophorosalpingite) Vezi definitia »

ENDOPLÁSTĂ s.f. Masă protoplasmatică care formează nucleul celulei infuzorilor. [< fr. endoplaste]. Vezi definitia »

RODANÚRĂ s. f. tiocianat. (< fr. rhodanure) Vezi definitia »

PLANTÚLĂ s.f. Plantă mică abia ieșită din sămânță; embrion vegetal. [< fr. plantule]. Vezi definitia »