Definita cuvantului individualism
INDIVIDUALÍSM s.n. 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. Concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor egoiste ale individului mai presus de cele colective. V. egoism. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu individualism
MAGNETÍSM s. n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ◊ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însuflețite și care s-ar transmite (în anumite condiții) de la om la om; concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietățile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus. Vezi definitia »
SPASM, spasme, s. n. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie. ♦ Grimasă. [Pl. și: spasmuri] – Din fr. spasme. Vezi definitia »
METALÍSM s. n. teorie potrivit căreia valoarea banilor e determinată de valoarea metalului din care sunt făcuți. (< germ. Metalismus) Vezi definitia »
ORTOCROMATÍSM s. n. caracteristică a emulsiilor și materialelor fotografice de a fi ortocromatice. (< fr. orthocromatisme) Vezi definitia »
s.m. Abstinent de la bauturile alcoolice, persoana care nu consuma alcool, sub niciun chip. (de la biblicul „Rechab“) Vezi definitia »