Definita cuvantului inducție
INDÚCȚIE s.f. 1. (Log.) Formă de raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. ♦ Concluzie obținută prin inducție (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 3. Producere sau influențare a unui fenomen ori proces sub acțiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inducțiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. indukțiia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu inducție
EREZÍE s. f. 1. concepție, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esențiale ale unei doctrine oficiale. 2. (fig.) rătăcire, abatere, greșeală, eroare. (< fr. hérésie, lat. haeresis) Vezi definitia »
șozénie, șozénii, s.f. (reg.) 1. vorbă sau faptă amuzantă, caraghioasă. 2. (înv.) farsă (piesă de teatru). 3. faptă, întâmplare ciudată, bizară. 4. om sau copil pipernicit, slăbănog, debil. Vezi definitia »
DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf.. -ie. Vezi definitia »
ENTOMOFILÍE s.f. Polenizare prin intermediul insectelor; entomogamie. [Gen. -iei. / < fr. entomophilie]. Vezi definitia »
OBTUZÍE s. f. bradipsihie caracterizată prin scăderea proceselor de gândire, parafazii și lentoare în înțelegerea întrebărilor și formularea răspunsurilor; obtuzitate. (< fr. obtusion) Vezi definitia »