Definita cuvantului inducție
INDÚCȚIE s.f. 1. (Log.) Formă de raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. ♦ Concluzie obținută prin inducție (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 3. Producere sau influențare a unui fenomen ori proces sub acțiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inducțiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. indukțiia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu inducție
FOTOCÓPIE s.f. Reproducere fotografică a unui document, obținută printr-o singură operație (și nu prin două operații ca în procedeele obișnuite de fotografiere); copie astfel obținută; fotostat. [Gen. -iei. / cf. fr. photocopie]. Vezi definitia »
PREDOMINÁȚIE, predominații, s. f. Predominare. – Din fr. prédomination. Vezi definitia »
POLIDIPSÍE s. f. sete excesivă, în diabet și în unele boli psihice sau febrile. (< fr. polydipsie) Vezi definitia »
PNEUMOPIELOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a bazinetului și a rinichiului după insuflația cu aer printr-o sondă ureterală. [Gen. -iei. / < fr. pneumopyélographie]. Vezi definitia »
acácie (-ci-e) s. f., art. acácia (-ci-a), g.-d. art. acáciei; pl. acácii, art. acáciile (-ci-i-) Vezi definitia »