COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (4); corp compus (1). – V. compune. Vezi definitia »

STRADIVÁRIUS s. n. vioară, violă sau violoncel fabricate de Antonio Stradivarius sau asemănătoare acestora. (< fr. stradivarius) Vezi definitia »

RIBOVÍRUS s. n. virus la care materialul ereditar este reprezentat de acidul ribonucleic. (< ribo/nucleic/ + virus) Vezi definitia »

BACHUS (în mitologia romană), zeul vinului, al viței de vie și al beției orgiastice, Fiul lui Iupiter și al nimfei Semele. Identificat la greci cu Dionysos. Vezi definitia »

FÚCUS s. m. Denumire dată algelor brune din genul Fucus, al căror tal este prins de stâncile din apa mărilor prin crampoane fixatoare. – Cuv. lat. Vezi definitia »