ÁRBORE s.m. 1. Plantă lemnoasă de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții sale; arbore genealogic = desen în forma unui arbore din care se văd ramificațiile unei familii și gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care susține gabia. 3. Axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini. [< lat. arbor]. Vezi definitia »

schimnicíre, schimnicíri, s.f. (înv.) izolare de lume, pustnicire. Vezi definitia »

blásture (-ri), s. m. – Emplastru. – Var. blastur, blastor(e), bleastur(e). Ngr. μπλάστρι, din gr. ἔμπλαστρον. Vezi definitia »

RECLASIFICÁRE s.f. Acțiunea de a reclasifica și rezultatul ei. [< reclasifica]. Vezi definitia »

ȘANFRENÁRE, șanfrenări, s. f. Acțiunea de a șanfrena. – V. șanfrena. Vezi definitia »