–PLASM Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plasmă (1)”, „de plasmă (1)”. [< fr. , gr. plasma]. Vezi definitia »

UMANÍSM s. n. Mișcare socială și culturală apărută în apusul Europei în sec. XIV, ca expresie a luptei împotriva feudalismului și a învațăturii scolastice, care a promovat ideea încrederii în valoarea omului și a perfecționării sale, a militat pentru dezvoltarea liberă și multilaterală a personalității umane, pentru o cultură laică (în spiritul vechii culturi clasice) etc. ♦ P. gener. Atitudine de încredere în valoarea omului. – Din fr. humanisme, germ. Humanismus. Vezi definitia »

DONJUANÍSM s.n. Atitudine, caracter de donjuan. [Pron. -ju-a- și -hu-a-. / < fr. donjuanisme]. Vezi definitia »

TRAUMATÍSM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente, tăieturi, înțepături etc.; traumă (1); p. ext. ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent; p. restr. șoc traumatic. 2. Stare psihică patologică a unui organism care, nemaiputând să suporte o excitație excesivă, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reacționează în nici un fel, devenind insensibil la orice alt excitant. – Din fr. traumatisme. Vezi definitia »

BAZEDOVÍSM s. n. criză acută, în timpul bolii bazedov, după o tiroidectomie, caracterizată prin creșterea stării de anxietate, agitație, tahicardie etc. (< fr. basedowisme) Vezi definitia »