DEHISCÉNT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele. – Din fr. déhiscent, lat. dehiscens, -ntis. Vezi definitia »

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis. Vezi definitia »

REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant. Vezi definitia »

HETERODÓNT, -Ă adj. (Despre unele animale) Care are dinții diferențiați (în incisivi, canini, premolari și molari). // s.n.pl. Ordin de lamelibranhiate cu dinți diferențiați; (la sg.) animal din acest ordin. [Var. eterodont, -ă adj. / < germ. hétérodont, cf. gr. heteros – altul, odous – dinte]. Vezi definitia »

DESERVÉNT, deservenți, s. m. (Rar) Persoană care deservește. – Din fr. desservant. Vezi definitia »