OROLOGERÍE s. f. tehnica fabricării și reparării ceasurilor, a pendulelor, ceasornicărie. (< fr. horologerie) Vezi definitia »

OOAPOGAMÍE s. f. dezvoltare a unui organism dintr-un gamet nefecundat. (< fr. ooapogamie) Vezi definitia »

MÍDIE, midii, s. f. Moluscă comestibilă de mare, cu corpul închis între două valve aproape triunghiulare, de culoare brună-violacee (Mytilus edulis). [Acc. și: midíe] – Din ngr. mídi. Vezi definitia »

ICONOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studierea atributelor proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., a căror cunoaștere permite artiștilor să reprezinte personajele respective. 2. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoție) lăsate de vertebrate pe unele sedimente. – Din fr. iconologie. Vezi definitia »

SPĂSÉNIE s. f. (Înv. și pop.) Atitudine de pocăință și de smerenie; atitudine de modestie și de nevinovăție (prefăcută). – Din sl. sŭpasenije. Vezi definitia »