Definita cuvantului inhibiție
INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibițiune s.f. / cf. fr. inhibition].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu inhibiție
tigoríe s.f. (reg.) necaz, chin; boală. Vezi definitia »
TALALGÍE s.f. (Med.) Durere persistentă a calcaneului. [Gen. -iei. / < fr. talalgie, cf. lat. talus – talon, gr. algos – durere]. Vezi definitia »
BLAGOVEȘTÉNIE s. f. (Bis.) Bunavestire. – Slav (v. sl. blagovĕštenije). Vezi definitia »
SIMPATECTOMÍE, simpatectomii, s. f. (Med.) Ablațiune a ganglionilor sau a fibrelor nervoase ale sistemului simpatic. – Din fr. sympathectomie. Vezi definitia »
OXIDIMETRÍE s.f. Metodă de analiză chimică cantitativă a substanțelor bazată pe fenomenul de oxidare. [Gen. -iei. / < fr. oxydimétrie]. Vezi definitia »