Definita cuvantului inhibiție
INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibițiune s.f. / cf. fr. inhibition].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu inhibiție
HISTOGRAFÍE s. f. descriere sistematică a țesuturilor organice. (< fr. histographie) Vezi definitia »
ASCORBICURÍE s. f. prezența acidului ascorbic în urină. (< fr. ascorbicurie) Vezi definitia »
IRIZÁȚIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori și de nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență. [Gen. iei, var. irizațiune s.f. / < fr. irisation]. Vezi definitia »
LOTERÍE s.f. Joc de noroc în care se trag la sorți numerele câștigătoare. ♦ (Fig.) Noroc, hazard. [Gen. -iei. / cf. fr. loterie, it. loteria]. Vezi definitia »
AUTOCLAZÍE s. f. topire a unui țesut organic prin fermenți proprii. (< engl. autoclasis) Vezi definitia »