EXPONÉNT, -Ă I. adj., s. m. f. reprezentant al unei idei, al unui curent, al unui stat etc. II. s. m. număr care, scris la dreapta și mai sus față de bază, indică puterea la care este ridicată o mărime matematică. (< germ. Exponent, engl. exponent, lat. exponens) Vezi definitia »

DELIRÁNT, -Ă adj. (și s. m.) care delirează; (ca) de delir. ◊ (fig.) exaltat, frenetic. (< fr. délirant) Vezi definitia »

TESTAMÉNT s.n. Act prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. [Pl. -te, -turi. / < lat. Testamentum, cf. fr. testament]. Vezi definitia »

DETOXIFIÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță, remediu) care detoxifică. (< detoxifi/ca/ + -ant) Vezi definitia »

IMERGÉNT, -Ă, imergenți, -te, adj. (Despre raze luminoase) Care străbate un mediu oarecare. – Din fr. immergent. Vezi definitia »