FLÚIER, fluiere, s. n. 1. Instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri. 2. Instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră; fluierătoare. 3. (Tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete, făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi, întrebuințat mai ales pentru semnalizare. 4. Șuierătură, fluierătură. 5. (Pop.) Gambă; tibia. [Pr.: -flu-ier] – Cf. alb. floere. Vezi definitia »

șléngher (-re), s. n. – 1. Batistă. – 2. Cravată. Germ. Schlinge „fundă” (Vasiliu, GS, VII, 125). Cuvînt de argou. Vezi definitia »

ÍCTER s.n. Boală a ficatului constând în trecerea fierii în sânge și în îngălbenirea pielii și a albului ochilor bolnavului etc.; (pop.) gălbinare. [< fr. ictère, cf. gr. ikteros]. Vezi definitia »

TRAMÍNER s.n. Viță de vie originară din Germania. ♦ Vin obținut din strugurii acestei vițe. [< germ. Traminer]. Vezi definitia »

CAUDIFÉR, -Ă, caudiferi, -e, adj. (Rar) Care are coadă, care poartă coadă. [Pr.: ca-u-] – Din fr. caudifère. Vezi definitia »