EXOGÍRĂ, exogire, s. f. Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele inegale și umboanele răsucite în spirală, existent în jurasicul superior. – Din fr. exogyre. Vezi definitia »

CAPONIÉRĂ s. f. 1. cazemată cu două ambrazuri, ale cărei arme flanchează două direcții. 2. nișă în peretele unui tunel. (< fr. caponnière, it. capponiera) Vezi definitia »

ELECTROACUPUNCTÚRĂ s. f. electropunctură. (< engl. electroacupuncture) Vezi definitia »

pepeiúgă s.f. (reg.) strat de cetină putrezită. Vezi definitia »

PIRAMÍDĂ s. f. 1. poliedru având ca bază un poligon și fețele laterale în formă de triunghi cu același vârf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatră, în care erau înmormântați faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemănător unui asemenea monument. 3. figură de gimnastică în care mai mulți sportivi se așază în rânduri suprapuse. 4. îngrămădire de materiale, de lucruri etc. în formă de piramidă (1). ◊ formă de așezare a armelor pe sol, cu vârfurile țevilor sprijinite unele de altele. 5. formă de coroană de pom cu ax principal. ◊ sistem de susținere a viței de vie portaltoi, dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci. 6. formație anatomică asemănătoare unei piramide (1). ◊ proeminență osoasă din interiorul cavității timpanice. ♦ ~ bulbară = proeminență a cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahihdian; ĕ Malpighi = formațiuni conice din zona medulară a parenchimului renal, prin care se scurge urina. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis) Vezi definitia »