sgîț- – Rădăcină expresivă care pare să indice ideea de vivacitate sau de agitație. Creație spontană, cf. hîț, bîț, fîț. – Der. sgîtie, s. f. (poreclă pentru fete zglobii) probabil cuvînt identic cu sgatie, s. f. (șarpe), a cărui formă pare greșită și pe care Geheeb 37 o leagă în mod eronat cu sl. gadŭ „animal”); sgîlț(a), interj. (imită mișcarea de clătinare); sgîlțîi (var. zgîlțîi, sgîțîi, sgî(l)țîna, sgî(l)țîni), vb. (a scutura, a zgudui), a cărui legătură cu sl. klŭcati „a palpita” sau bg. skălčištjam (Conev 60) este improbabilă; sgîlțîială (var. sgîlțîitură, sgîlțînătură), s. f. (scuturătură, clătinare). Vezi definitia »

PODÚȚ², poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț. Vezi definitia »

SUBRÁȚ, subrațe, s. n. 1. (Rar) Subsuoară (1). 2. Linie care marchează punctele de adâncime a răscroiturii mânecilor la subsuoara obiectelor de îmbrăcăminte. – Sub¹- + braț. Vezi definitia »

ștuț³, ștúțuri, s.n. (reg.) ciot de copac. Vezi definitia »

BILÁNȚ s.n. 1. Situația activului și pasivului unui cont, a unui comerciant sau a unui exercițiu financiar. 2. (Fig.) Situație finală, rezultatul unei acțiuni, al unei întreprinderi etc. [Pl. -țuri. / < germ. Bilanz, cf. fr. bilan, it. bilancio]. Vezi definitia »