Definita cuvantului instaurație
INSTAURÁȚIE s.f. Instaurare. ♦ (Estet.) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice. [Pron. -sta-u-, gen. -iei, var. instaurațiune s.f. / < fr. instauration].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu instaurație
EOZINOFILEMÍE s. f. prezența în exces a eozinofilelor în sânge. (< fr. éosinophilémie) Vezi definitia »
PERCÉPȚIE s. f. 1. instituție financiară care calculează și încasează impozite, taxe, amenzi etc. de la populație. 2. reflectare subiectivă în conștiința omului a obiectelor și fenomenelor realității obiective care acționează nemijlocit asupra organelor de simț; imagine care rezultă din această reflectare. (< fr. perception, lat. perceptio) Vezi definitia »
HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie. Vezi definitia »
SUPRARENALECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare a glandei suprarenale. [Gen. -iei. / după fr. surrénalectomie]. Vezi definitia »
TEOFANÍE s.f. (Rel.) 1. Apariție sau manifestare a divinității în formă personală ori impersonală. 2. Obiect în care s-ar realiza manifestarea divină. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teofania, gr. theophaneia – apariție a divinității]. Vezi definitia »