supusăciúne, supusăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații prin forță; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Vezi definitia »

PRECAUȚIÚNE s.f. v. precauție. Vezi definitia »

TENTAȚIÚNE s.f. v. tentație. Vezi definitia »

OPINIÚNE s. f. v. opinie. Vezi definitia »

NARAȚIÚNE s.f. Povestire, istorisire. ♦ Parte a unui discurs în care oratorul expune faptele. [Pron. -ți-u-, var. narație s.f. / cf. lat. narratio, fr. narration]. Vezi definitia »