Definita cuvantului instrumentalism
INSTRUMENTALÍSM s.n. 1. Concepție filozofică idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noțiunile, categoriile și teoriile științifice sunt simple „instrumente” și „chei” utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă. 2. Școală formalistă în poezie care își propune să creeze efecte lirice prin combinații sonore muzicale, expresive. V. simbolism (1) [în DN]. [Cf. fr. instrumentalisme, engl. instrumentalism, germ. Instrumentalismus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentalism
ADAMÍSM s.n. 1. Doctrină gnostică din primele veacuri ale creștinismului, ai cărei adepți, pentru a recâștiga puritatea originară, umblau goi, proclamând reîntoarcerea la condițiile de viață ale lui Adam. [< fr. adamisme]. Vezi definitia »
TERATÍSM s. n. malformație, monstruozitate congenitală. (< fr. tératisme) Vezi definitia »
PARLAMENTARÍSM s. n. Sistem de guvernare specific statelor parlamentare1 (I 1). ◊ Tactică bazată pe utilizarea formelor parlamentare1 (I 1) în lupta politică. – Din fr. parlementarisme, it. parlementarismo. Vezi definitia »
PROTESTANTÍSM s.n. Nume dat tuturor doctrinelor religioase creștine care s-au rupt de catolicism prin reformele din sec. XVI. [< fr. protestantisme, germ. Protestantismus]. Vezi definitia »
EMANATÍSM s. n. Doctrină religioasă-filozofică de tendință panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație, ci s-a născut din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme. Vezi definitia »