drâmbă², drâmbe, s.f. (pop.) ceată (de oameni), grup. Vezi definitia »

TONSÚRĂ s.f. Podoabă a capului practicată ca semn distinctiv al diverselor ordine călugărești constând în raderea părului, în formă rotundă, din creștetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a părului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura]. Vezi definitia »

BÍGĂ¹ s. f. macara specială la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. (< fr. bigue) Vezi definitia »

pízmă, pízme, s.f. (înv.; pop.) 1. ciudă, necaz, nemulțumire; dușmănie, ură; invidie, gelozie; răutate, vrajbă. 2. zel, râvnă. Vezi definitia »

PATOGENÉZĂ s.f. Patogenie. [< fr. pathogenèse, cf. gr. pathos – boală, genesis – naștere]. Vezi definitia »