Definita cuvantului interlocuțiune
INTERLOCUȚIÚNE s.f. Convorbire. ♦ Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var. interlocuție s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interlocuțiune
a pune (cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). Vezi definitia »
COLECȚIÚNE s.f. v. colecție. Vezi definitia »
REPREZENTAȚIÚNE s.f. v. reprezentație. Vezi definitia »
ELONGAȚIÚNE s.f. v. elongație. Vezi definitia »
RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din fr. rétorsion. Vezi definitia »