EXPLICATÍV, -Ă adj. Care servește la explicarea a ceva. ◊ Notă explicativă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text (care se dă de obicei în josul paginii); dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate cuvintele pe sensuri. [< fr. explicatif, lat. explicativus]. Vezi definitia »

REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif. Vezi definitia »

ANTICIPATÍV, -Ă adj. Cu caracter de anticipație. [< fr. anticipatif]. Vezi definitia »

DEZIDERATÍV, -Ă adj. (lingv.) susceptibil de a exprima ideea de dorință, de plăcere. (< fr. désidératif) Vezi definitia »

POZITÍV, -Ă adj. 1. Întemeiat pe fapte, pe experiență. ♦ Sigur; constant; adevărat. ♦ Valoros. ♦ Care exprimă o afirmație. 2. (Despre numere) Mai mare decât zero. 3. (Despre persoane) Realist, înclinat către o activitate practică, către științe exacte. // s.n. 1. Fotografie care prezintă copia unui negativ fotografic și care redă, în chip asemănător cu realitatea, părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat. 2. (Gram.) Grad pozitiv (și s.n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căreia se notează existența însușirii la un obiect oarecare privit izolat. [< fr. positif, lat. positivus]. Vezi definitia »