INHIBIȚIÚNE s.f. v. inhibiție. Vezi definitia »

răpúne (răpún, răpús), vb. – 1. A învinge, a întrece. – 2. A pierde, a face să piardă. – 3. A extermina, a anihila, a suprima. – 4. A ucide. – 5. (Refl.) A muri. Lat. rĕpōnĕre (Pușcariu 1436; Candrea-Dens., 1466; REW 7225), cf. it. rippore, prov. repondre, sp. reponer, port. repôr. – Der. răpuitor, adj. (care ucide). Vezi definitia »

EMONCȚIÚNE s. f. eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). (< fr. émonction) Vezi definitia »

PERFORAȚIÚNE s. f. v. perforație. Vezi definitia »

DEPOZIȚIÚNE s. f. v. depoziție. Vezi definitia »