HIPOTRACȚIÚNE, hipotracțiuni, s. f. Tracțiune care se face cu ajutorul cailor. [Pr.: -ți-u-] – Hipo-² + tracțiune. Vezi definitia »

a pune (pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. Vezi definitia »

SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție. Vezi definitia »

formatiune masiva, bulbiforma sau tubericuliforma, vascularizata si prevazuta cu rizomi, generata de embrion. Din ea rezulta un nou sporofit Vezi definitia »

EXPANSIÚNE s. f. 1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere (3), detentă (1). 2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări. 3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată. ◊ orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente. 4. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate. (< fr. expansion, lat. expansio) Vezi definitia »