TRÁUMĂ, traume, s. f. 1. Traumatism (1). 2. Emoție violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoții de același fel, astfel încât acesta nu mai reacționează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma. Vezi definitia »

ográdă (ogrắzi), s. f. – Curte, împrejmuire. Sl. (bg.) ograda (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Conev 79), cf. gard. Vezi definitia »

OCARÍNĂ s.f. Instrument muzical de suflat, făcut din teracotă sau din metal, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. [< fr., it. ocarina]. Vezi definitia »

FIBRÍNĂ s.f. Substanță organică proteică aflată în sânge și care intervine în procesul de coagulare. [< fr. fibrine]. Vezi definitia »

váncină, váncine, s.f. (pop.) vârtelniță. Vezi definitia »