COMPLECȚIÚNE s.f. v. complexiune. Vezi definitia »

NOȚIÚNE s.f. 1. Formă de reflectare a lumii în gândirea omenească, cu ajutorul căreia sunt fixate caracterele generale, esențiale și necesare ale unei clase de obiecte (obținute prin generalizare și abstractizare); concept. 2. Cunoștință, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (La pl.) Cunoștințe, principii fundamentale; elementele de bază ale unei discipline, ale unui domeniu etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. notion, lat. notio < noscere – a cunoaște]. Vezi definitia »

PRIVAȚIÚNE, privațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation. Vezi definitia »

PRESTIDIGITAȚIÚNE s.f. v. prestidigitație. Vezi definitia »

APÚNE, apún, vb. III. Intranz. 1. (Despre soare, lună, stele; la pers. 3) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ◊ Expr. A-i apune (cuiva) steaua = a decădea. 2. Fig. A fi în declin, a pieri; a muri. – Lat. apponere. Vezi definitia »