pripás (pripásuri), s. n. – 1. (Rar) Pui de animal. – 2. (În expresia de pripas) Fără stăpîn, rătăcitor, se spune mai ales despre animale; abandonat, părăsit. – Var. Banat, Trans., pripaș. Sl. pripasŭ „făt” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 211; Conev 68). – Der. pripăși, vb. (a adopta, a crește un copil abandonat; refl., a se adăposti, a se oploși; refl., a se stabili, a se fixa). Cf. Pintea, Cercetări istorice,, XIII, 155. Vezi definitia »

STAS, stasuri, s. n. (Ec. pol. ) Standard de stat. – Sta[ndard] + s[tat]. Vezi definitia »

ATLÁS² s. n. v. atlaz. Vezi definitia »

CANEVÁS s. n. 1. schiță a unui desen. 2. rețea de meridiane și paralele pe o hartă (topografică). (< fr. canevas) Vezi definitia »

STRAS, strasuri, s. n. Sticlă de diferite forme poliedrice, șlefuită pe fețe, care conține plumb, folosită ca imitație de pietre prețioase pentru podoabe; obiect de podoabă făcut din asemenea bucăți de sticlă. [Var.: ștras s. n.] – Din fr. strass, germ. Strass. Vezi definitia »