HRISTOLOGÍE s.f. Ramură a teologiei care studiază viața lui Hristos. – Din fr. christologie. Vezi definitia »

RADICÁȚIE s.f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. [Gen. -iei. / < fr. radication]. Vezi definitia »

ANGIOGRAFÍE s. f. Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sanguine după introducerea unor substanțe radioopace. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographie. Vezi definitia »

CERIMETRÍE s. f. v. cerometrie. Vezi definitia »

ERÉCȚIE s. f. stare de umflare a anumitor țesuturi organice, provocată de un aflux de sânge, îndeosebi a corpilor cavernoși ai penisului. (< fr. érection, lat. erectio) Vezi definitia »