LOCÚLĂ s. f. v. locul. Vezi definitia »

METALOGRAVÚRĂ, (2) metalogravuri, s. f. 1. Procedeu de gravare cu dalta a clișeelor metalice, folosit la imprimarea timbrelor, bancnotelor, acțiunilor etc. 2. Clișeu metalic gravat prin procedeul de mai sus. – Din fr. métallogravure. Vezi definitia »

ARCÁDĂ s. f. 1. element de arhitectură dintr-un arc și din elementele care îl susțin. ◊ motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc. 2. porțiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului. 3. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal. 4. fiecare dintre părțile unei șei, sub formă de punți arcuite. (< fr. arcade) Vezi definitia »

DISARTRÓZĂ s. f. mobilitate anormală a unei articulații. (< fr. dysarthrose) Vezi definitia »

șándră, șándre, s.f. (reg.) construcție primitivă de scânduri. Vezi definitia »