Definita cuvantului iris
ÍRIS s.n. 1. (Liv.) Curcubeu, spectru solar. 2. Membrană colorată circulară a ochiului așezată între cornee și partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă. 3. Diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil. [< fr. iris, lat. iris].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu iris
GNAIS s. n. rocă metamorfică cu textură șistoasă, din cristale de cuarț, feldspat și mică. (< germ. Gneis, fr. gneiss) Vezi definitia »
PETIT-GRIS PTIGRÍ/ s. n. blană a unei varietăți de veveriță din Siberia. (< fr. petit-gris) Vezi definitia »
EX-LÍBRIS, ex-librisuri, s. n. Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză. – Din fr. ex-libris, lat. ex libris. Vezi definitia »
*acquís (drepturile și obligațiile statelor Uniunii Europene, actele normative respective) (fr.) [pron. akí] (ac-quis) s. n., art. acquís-ul Vezi definitia »
ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice. Vezi definitia »