SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif. Vezi definitia »

PROIECTÍV, -Ă adj. referitor la activitatea de proiectare, la proiecție. ◊ (mat.; despre figuri) care își păstrează proprietățile când sunt proiectate pe un plan. ♦ geometrie ~ă = geometrie care studiază proprietățile proiective ale figurilor. ◊ (psih.; despre tehnici, teste) care permite obținerea unei reprezentări obiective a intervenției personalității unui individ într-o anumită activitate. (după fr. projectif) Vezi definitia »

scăzătív adj. n. (înv.; despre verbe) defectiv. Vezi definitia »

INVENTÍV, -Ă adj. Care inventează; ingenios; cu spirit ager, capabil de invenții. [Cf. fr. inventif, it. inventivo]. Vezi definitia »

siv (-vă), adj. – Gri. Sl. sivŭ (Tiktin; Conev 77), cf. bg., sb., cr. siv și sein. Vezi definitia »