CONCESIÚNE s. f. convenție prin care o persoană fizică sau juridică obține dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obștesc, a unei întreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare. ◊ obiectul material al unei asemenea exploatări. (<fr. concession, lat. concessio) Vezi definitia »

INFLICȚIÚNE, inflicțiuni, s. f. (Rar) Pedeapsă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infliction, lat. inflictio, -onis. Vezi definitia »

SUBROGAȚIÚNE s.f. v. subrogație. Vezi definitia »

formatiune masiva, bulbiforma sau tubericuliforma, vascularizata si prevazuta cu rizomi, generata de embrion. Din ea rezulta un nou sporofit Vezi definitia »

ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u] – Fr. allocution (lat. lit. allocutio, -onis). Vezi definitia »