Definita cuvantului ironie
IRONÍE s.f. 1. Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. Categorie estetică și filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♦ Figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – întrebare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ironie
ANTROPOGONÍE s. f. explicație mistico-religioasă a apariției omului. (< fr. anthropogonie) Vezi definitia »
OTOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile aparatului auditiv. [Gen. -iei. / < fr. otopathie]. Vezi definitia »
-FORÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „purtare”, „comportament”, „(referitor la) atitudine”. [< fr. -phorie, cf. gr. phorein – a comporta]. Vezi definitia »
FURCĂRÍE, furcării, s. f. (Rar) Șezătoare la care se toarce cu furca (3); furcă (4). – Furcă + suf. -ărie. Vezi definitia »
GINECOMASTÍE s. f. dezvoltare exagerată a mamelelor la bărbați. (< fr. gynécomastie) Vezi definitia »