MARGARÉTĂ s. f. plantă erbacee decorativă perenă, cu floare galbenă la mijloc și cu petale albe pe margini. (< germ. Margerite, fr. marguerite) Vezi definitia »

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelul coloanei sau pe zid. – Din fr. architrave. Vezi definitia »

mutélcă (mutélci), s. f. – Piuliță. – Var. mutercă. Pol. muterka, din germ. Mütterchen „mămică” (Cihac, II, 207; Iordan, Dift., 95; Scriban; Iordan, BF, VI, 169). În Mold. Vezi definitia »

BIOCENÓZĂ, biocenoze, s. f. (Biol.) Asociație biologică de plante care se află într-un echilibru dinamic dependent de mediu. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biocénose. Vezi definitia »

SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală. Vezi definitia »