VINIÉTĂ s.f. 1. Gravură mică, desen, ornament care se pune la începutul sau la sfârșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 2. (Filat.) Adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. [Pron. -nie-tă, scris și vignetă. / < fr. vignette]. Vezi definitia »

SOFÍTĂ, sofite, s. f. Lampă electrică cu incandescență în formă de tub, legată la circuitul electric prin ambele capete. [Var.: sufítă s. f.] – Din germ. Soffitten[lampe]. Vezi definitia »

PIÁȚĂ, piețe, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ◊ Trăsură (sau mașină) de piață = trăsură (sau mașină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊ Expr. A face piața = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. (Fam.) A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane. 2. Loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) Sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri. – Din it. piazza. Vezi definitia »

fârțoagă, fârțoage s. f. v. fârță. Vezi definitia »

ULCELÚȘĂ, ulcelușe s. f. Diminutiv al lui ulcea; ulceluță, ulcicuță. – Ulcea + -ușă. Vezi definitia »