COLÓN¹, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus. Vezi definitia »

MEDALIÓN, medalioane, s. n. 1. Bijuterie de formă rotundă sau ovală, care încadrează sau închide între două capace o fotografie, o pictură, o șuviță de păr etc. și care se poartă de obicei la gât. ♦ Ramă ovală sau rotundă în care este fixată o fotografie sau un tablou; p. ext. fotografie sau tablou fixat într-o astfel de ramă. 2. Element decorativ de formă circulară sau ovală, folosit în arhitectură, mobilier etc. și cuprinzând un basorelief, o inscripție, un portret etc. 3. Scriere literară în proză de mici dimensiuni, pe o anumită temă, în care sunt schițate trăsăturile fundamentale ale vieții și operei unei personalități, adesea urmată de exemplificări din opera acesteia. [Pr.: -li-on] – Din fr. médaillon (după medalie). Cf. it. medaglione. Vezi definitia »

ELECTROBETÓN s. n. beton armat turnat pe timp friguros și încălzit electric prin intermediul armăturii lui. (< fr. électrobéton) Vezi definitia »

POLARÓN s. m. unitate genetică în care conversiunea genică este polarizată. (< germ. Polaron) Vezi definitia »

LIMNOPLANCTÓN s. n. plactonul lacurilor și al apelor stătătoare dulci. (< fr. limnoplancton) Vezi definitia »