PURÍSM s. n. Tendință de a elimina dintr-o limbă elementele considerate străine de structura ei. – Din fr. purisme. Vezi definitia »

AEROPIEZÍSM s. n. ansamblu de accidente provocate prin acțiunea asupra organismului de aerul rarefiat. (< fr. aéropiésisme) Vezi definitia »

OSTRACÍSM s. n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuție, ostracizare. – Din fr. ostracisme. Vezi definitia »

NEOCONFUCIANÍSM s. n. curent filozofic apărut în China în sec. X-XII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. (< fr. néo-confucianisme) Vezi definitia »

EXPANSIONÍSM s. n. politică agresivă de exercitare a influenței politice și economice asupra unor țări străine în vederea acaparării prin forță de noi teritorii, colonii, piețe de desfacere. (< fr. expansionnisme) Vezi definitia »