untúră (-ri), s. f. – Grăsime naturală. – Mr. umtură, megl. untură. Lat. unctūra (Pușcariu 1820; REW 9058), cf. logud., sp., port. untura, v. fr. ointure, prov. onchura, alb. ündürë (Philippide, II, 656). – Der. unturos, adj. (gras). – Cf. unge, unt. Vezi definitia »

brîglă (brîgle), s. f. – Parte mobilă la războiul de țesut. – Var. bîr(g)lă, braglă, braclă. – Megl. bîrdilă. Bg. bŭrdilo (Cihac, II, 9; DAR), prin intermediul unei forme bîrd(i)lă, ca în megl. – Der. brîglar, s. m. (arțar). Vezi definitia »

NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o) încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ – Loc. adj. și adv. In neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Ne- + orânduială. Vezi definitia »

HĂINIȘOÁRĂ, hăinișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui haină; hăinuță. – Haină + suf. -ișoară. Vezi definitia »

PSITACÓZĂ s. f. boală infecțioasă virotică a papagalilor, transmisibilă și omului, sub forma unei pneumonii. (< fr. psittacose) Vezi definitia »