bátă (béte), s. f. – 1. Cingătoare, cordon, brîu. 2. Betelie. – Megl. bętă „ciorap, șosetă”. Lat. vĭtta (Candrea, Éléments, 13; Pușcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „brîu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoară, funie”. Der. betelie, s. f. (betelie), al cărui suf. nu este clar (cf. totuși, bătălie, tocălie, țăcălie). Scriban îl relaționează cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, și pare a se baza pe o confuzie cu bertelie. Vezi definitia »

PÍCTORIȚĂ, pictorițe, s. f. Artistă plastică care se ocupă cu pictura (1). [Acc. și: pictoríță] – Pictor + suf. -iță. Vezi definitia »

harbátă s.f. (reg.) ceai. Vezi definitia »

DIMINECIOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui dimineață. [Var.: diminicioáră s. f.] Vezi definitia »

săgetuícă, săgetuíce, s.f. (înv.) săgeată mică; săgețică, săgetuță. Vezi definitia »