EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism.[Pr.: e-u-] – Din fr. euphemism (după aforism-aforistic). Cf. germ. euphemistisch. Vezi definitia »

ANTRACOLITIC, denumire generică a perioadei Carbonifer-Permian. Vezi definitia »

PRODRÓMIC, -Ă adj. 1. premergător, care anunță ceva; simptomatic. 2. (despre poezie) ocazional, scris într-o limbă savantă, cu procedee retorice. (< fr. prodromique, it. prodromico) Vezi definitia »

TÓPIC, -Ă, topici, -ce, s. f., s. n., adj. I. S. f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (La pl.; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adj. 1. Care aparține topicii (I), privitor la topică. 2. (Despre nume) Care denumește locuri, localități. III. S. n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. – Din fr. topique, it. topica. Vezi definitia »

INTERGALÁCTIC, -Ă adj. (Astr.) Care se află între sistemele Căii lactee. [Cf. germ. intergalaktisch]. Vezi definitia »