ALOMÓRF s.n. 1. Fiecare dintre formele distincte (cristaline) ale aceleiași substanțe; substanță cu mai multe forme. 2. (Lingv.) Una sau mai multe forme ale aceluiași morfem al unei limbi. [Pl. -fe. / < fr. allomorphe, engl. allomorph, cf. gr. allos – altul, morphe – formă, sau fr., engl. morpheme]. Vezi definitia »

HOMEOMÓRF, -Ă adj. 1. (min.; despre corpuri) care prezintă o analogie limitată a formelor cristaline. 2. (despre organisme) care se aseamănă prin aspectul general și condițiile de viață, care aparține aceluiași grup taxonomic. (< fr. homéomorphe) Vezi definitia »

ENTEROMÓRF, -Ă, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. – Din fr. entéromorphe. Vezi definitia »

HALOMÓRF, -Ă, halomorfi, -e, adj. (Geol.; despre sol) Bogat în sare. – Din fr. halomorphe. Vezi definitia »

ACTINOMÓRF, -Ă adj. (despre flori) cu simetrie radială. (< fr. actinomorphe) Vezi definitia »