țíplă (-le), s. f. – Membrană, mai ales de vezică de bou. – Mr. tipă. Bg. cipa (Candrea; Conev 87), cf. ngr. τσίϰα, alb. tsipë (Philippide, II, 738). Fonetismul nu a fost explicat. Vezi definitia »

a o călca pe coadă expr. a se grăbi, a accelera. Vezi definitia »

RÁDĂ s.f. Zonă de apă din vecinătatea unei coaste, apărată prin diguri de valuri și de curenți, unde se adăpostesc navele. [< fr. rade, it. rada]. Vezi definitia »

stolnicíță, stolnicíțe, s.f. (reg.) femeie care pregătește mâncarea și servește nuntașii la nuntă; stolniceasă. Vezi definitia »

CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Pământ argilos îmbibat cu apă, cu care formează o pastă cleioasă; p. gener. argilă. 2. (Reg.) Pâine nedospită sau necoaptă bine; aliment cleios, fără gust. 3. (Reg.) (Bucată de) slănină. – Din bg. klisa. Vezi definitia »