Definita cuvantului izotonie
IZOTONÍE s.f. 1. Echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. [Gen. -iei, var. isotonie s.f. / < fr. isotonie, cf. gr. isos – egal, tonos – tensiune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu izotonie
FONOMETRÍE, fonometrii, s. f. Măsurare a intensității sunetelor. – Din fr. phonométrie. Vezi definitia »
MAGNETOTERAPÍE, magnetoterapii, s. f. (Med.) Fizioterapie cu ajutorul câmpurilor magnetice. – Din fr. magnétothérapie. Vezi definitia »
chinovíe (-íi), s. f. – Cenobit, mănăstire de cenobiți. Gr. ϰοινόβιον, în parte prin intermediul sl. kinovija (Cihac, II, 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer, Gr., 78). – Der. chinovit, s. m. (cenobit), din ngr. ϰοινοβίτης (dublet, neol. cenobit, din fr.); chinovitic, adj. (înv., de cenobit); chinovial, adj. (înv., de cenobit); chinovicește, adv. (în felul cenobiților); chinoviarh, s. m. (pustnic), din ngr. ϰοινοβιάρχης. Vezi definitia »
vidomóstie (-ii), s. f. – Cronică, prezentare. Rus. vĕdomostĭ (Tiktin). Sec. XIX, rar. Vezi definitia »
REAPARÍȚIE, reapariții, s. f. Faptul de a reapărea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réapparition. Vezi definitia »