Definita cuvantului izotonie
IZOTONÍE s.f. 1. Echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. [Gen. -iei, var. isotonie s.f. / < fr. isotonie, cf. gr. isos – egal, tonos – tensiune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu izotonie
nucăríe1, nucăríi, s.f. (reg.) livadă cu nuci; nucet, nucăriște, nucăt. Vezi definitia »
MALPOZÍȚIE s. f. (anat.) poziție defectuoasă (a unui organ). (< fr. malposition) Vezi definitia »
ZUGRĂVÍE s. f. (Înv.) Arta de a picta; pictură. (din ngr. zografía) [def. și DLRLC] Vezi definitia »
AUTOCROMÍE s. f. 1. tipar colorat executat prin combinarea a două procedee de imprimare diferite. 2. procedeu de fotografiere în culori; fotografia obținută. (< germ. Autochromie) Vezi definitia »
AGRIPNÍE s.f. Insomnie. [Gen. -iei. / < fr. agrypnie, cf. gr. agrypnia]. Vezi definitia »